TRICLÍNIC, triclinice, adj. n. (Min.; în expr.) Sistem triclinic = sistem cristalin caracterizat prin trei axe cristalografice înclinate între ele și de lungimi diferite. – Fr. triclinique. Vezi definitia »

TRAUMÁTIC, -Ă adj. Referitor la traumatism; de natura traumatismului. // (Și în forma traumat-, traumato-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) traumatism”, „(referitor la) Vezi definitia »

ATANARIC (ATHANARIC), rege vizigot. Menționat de izvoare între 367 și 381 în S Daciei; i s-a atribuit prezumtiv „Tezaurul de la Pietroasa” (Cloșca cu puii de aur). V. Pietroasele. Vezi definitia »

țuvlíc, țuvlíci, s.m. (reg.) 1. huhurez, țiuic. 2. lipitoare. 3. tilincă, țivloaie. 4. (adj.) neastâmpărat, obraznic. Vezi definitia »

MAGNÉTIC, -Ă, magnetici, -ce, adj. (Despre forțe, fenomene) Care se referă la magnet sau la magnetism; (despre corpuri) care este feromagnetic, care poate fi magnetizat. ◊ Câmp magnetic = stare fizică particulară a unui spațiu în care se exercită forțe magnetice; p. ext. spațiul respectiv. Fluid magnetic = forță prin care se explică, în științele oculte, fenomenele telepatice și hipnotice. Pol magnetic = a) fiecare dintre cele două puncte sau regiuni de la extremitatea unui magnet; b) fiecare dintre cele două puncte ale globului pământesc către care se îndreaptă capetele unui ac magnetic. ♦ Fig. Care exercită o influență profundă sau o atracție irezistibilă; care magnetizează. – Din fr. magnétique, germ. magnetisch. Vezi definitia »