Definita cuvantului cloacă
CLOÁCĂ, cloace, s. f. 1. Canal subteran în care se adună murdăriile dintr-un oraș. 2. (Adesea fig.) Băltoacă murdară și rău mirositoare; loc infect, plin de murdării. 3. Cavitate a corpului batracienilor, reptilelor și păsărilor, în care se deschid tubul digestiv, conductele genitale și urinare. – Din lat. cloaca, fr. cloaque.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cloacă
MICROÚNDĂ s.f. (Fiz.) Undă electromagnetică de lungime de undă (λ) foarte mică – aprox. între 1 mm (300 GHz) și 1 m (0,3 GHz). [Cf. it. microunda]. Vezi definitia »
hásnă s.f. sg. (reg., înv.) folos. Vezi definitia »
VAGINÚLĂ s.f. Corolă a compozeelor, în formă de tub. [< fr. vaginule]. Vezi definitia »
ÎNCOVOIETÚRĂ, încovoieturi, s. f. Partea încovoiată a unui obiect; curbură, sinuozitate, încovoială. – Încovoia + suf. -tură. Vezi definitia »
cabániță (cabánițe), s. f. – Mantie (se spunea exclusiv de mantia de brocart cu fir de aur, distinctiv al domnitorilor din Moldova și Muntenia, dăruită de Sultan). Var. căbaniță, s. f. (suman). Tc. kapaniça, din per., arab. qaba, cf. caban (Șeineanu, II, 67); cf. bg., sb. kabanica. Var. circulă în Banat. Vezi definitia »