SUPÚNE, supún, vb. III. Tranz. 1. A lua, a aduce sub stăpânire sau în puterea sa (prin forță armată); a cuceri, a subjuga. ♦ Refl. A accepta stăpânirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se închina cuiva. ♦ A aduce sub ascultarea, sub autoritatea sa, a subordona influenței sale. ♦ (Înv.) A îmblânzi animale. 2. A constrânge pe cineva să suporte un lucru, să accepte o situație. ♦ A face ca o substanță, un material etc. să fie expuse unei anumite acțiuni, unui anumit tratament (fizic, chimic etc.). ♦ Refl. A se expune de bunăvoie la ceva, a suporta de bunăvoie ceva. 3. A prezenta cuiva un lucru spre cunoștință, apreciere sau hotărâre. 4. (Înv. și reg.) A așeza, a pune dedesubt. ♦ A forța pe cineva să se aplece, să se încovoaie, să îngenuncheze. – Lat. supponere. Vezi definitia »

omorâciúne s.f. (înv.) ucidere, moarte. Vezi definitia »

COMBUSTIÚNE s.f. v. combustie. Vezi definitia »

VICISITÚDINE s.f. Succesiune de împrejurări grele; (p. ext.) necaz, nenorocire; suferință. [Cf. fr. vicissitude, lat. vicissitudo < vicis – tur, alternativă]. Vezi definitia »

GRADAȚIÚNE s.f. v. gradație. Vezi definitia »