OMOGÉN, -Ă adj. 1. cu o structură unitară; de aceeași natură; nediferențiat. 2. (mat.; despre funcții cu mai multe variabile) ale cărei valori rămân proporționale pentru variabile proporționale. (< fr. homogène) Vezi definitia »

1.termen folosit de Jean Gottmann in anul 1961, in lucrarea sa cu acest titlu, pentru desemnarea concentrarii urbane din nord-estul S.U.A.,in lungul litoralului atlantic , pe o lungime de aproape 850km , in care numeroase orase graviteaza in jurul marilor centre polarizatoare , fiecare fiind o puternica aglomeratie urbana ; New York, Philadelphia, Baltimore,Pitsburgh, Washinton. Statisticile arata ca aceasta uriasa concentrare urbana grupeaza peste 50 milioane locuitori, mai mult de o cincime din populatia activa a S.U.A., aproape o treime din venituri si salarii, un sfert din populartia industriala etc. Se utilizeaza de asemenea pentru a desemna orice arie urbana supradimensionala care a evoluat gradat prin unirea structurilor metropolitane si a oraselor, si care opereaza ca un sistem urban polinuclear. 2. termen generic folosit pentru desemnarea celor mai mari concentrari urbane. Vezi definitia »

STẤNJEN, stânjeni, s. m. I. Unitate de măsură pentru lungime, folosită înaintea introducerii sistemului metric, care a variat, după epocă și regiune, de la 1,96 m la 2,23 m; lungime sau cantitate de material corespunzătoare acestei unități de măsură. ◊ Stânjen pescăresc = măsură de lungime folosită de pescari, egală cu aproximativ 1,50 m. Stânjen marin = măsură de lungime egală cu 1,83 m. ♦ Unitate de măsură pentru volumul lemnelor așezate în stivă, egală cu opt steri. II. (Bot.) Stânjenel. [Var.: (reg.) stấngen s. m.] – Din bg. stă(n)žen. Vezi definitia »

TURKMÉN, -Ă, turkmeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turkmeniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Turkmeniei sau turkmenilor (1), privitor la Turkmenia sau la turkmeni, originar din Turkmenia. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de turkmeni (1). – Din rus. turkmen, fr. turkmène. Vezi definitia »

ORGANOGÉN, -Ă adj. (Biol.; despre elemente) Care intră în compoziția substanțelor organice animale sau vegetale. ♦ (Despre roci) De origine organică. [< fr. organogène, cf. gr. organon – organ, gennan – a naște]. Vezi definitia »