GRAMÁTICĂ s. f. 1. ansamblu de reguli privitoare la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții. 2. ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sistematic al tuturor elementelor constitutive ale unei limbi; studiul structurii gramaticale a unei limbi (morfologia și sintaxa). 3. (p. anal.) ansamblu de reguli ale unei arte, tehnici sau științe. ◊ (inform.) mulțime finită de reguli care definesc un limbaj. (< lat. grammatica) Vezi definitia »

BÁHNĂ, bahne, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos, acoperit cu iarbă sau stuf; smârc. – Din ucr. bahno. Vezi definitia »

stânéică, stânéici, s.f. (reg.) loc unde a fost odată o stână; stăuliște, stânișoară, stâniște. Vezi definitia »

REMINISCÉNȚĂ, reminiscențe, s. f. Amintire vagă a unor fapte aproape dispărute din memorie. ♦ Rămășiță, rest, urmă (abia perceptibilă). – Din fr. réminiscence, lat. reminiscentia. Vezi definitia »

zbârnâitúră (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnăitúrii; pl. zbârnâitúri Vezi definitia »