SFERDECÉL, sferdecei, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cei doi drugi de dedesubt de la scaunul căruței. – Et. nec. Vezi definitia »

a da comoara lui Mendel expr. (cart.) a juca cu cărți însemnate. Vezi definitia »

fel (féluri), s. n. – 1. Clasă, tip, gen, specie. – 2. (Înv., rar) Stirpe. – 3. Soi, teapă. – 4. Obicei, stil. – 5. Purtări, mod de a fi. – 6. Capriciu, chef. 7. Fel de mîncare. – De fel, în nici un caz. Mag. -féle „asemănător”, fel „parte”, cu sensul de „soi, fel” în mai multe compuneri, cf. minden féle „de orice fel” (Cihac, II, 498; Scriban; DAR), cf. sb., slov. fela „clasă”, bg. Trans. feli (Miklosich, Bulg., 121), Giuglea, Dacor., II, 637, respinge această der., care pare evidentă și propune, prin intermediul alb. fjaljë, lat. fabella „istorioară”, cf. it. favella. Der. fălie, s. f. (Trans., înrudire), poate prin intermediul sb. (DAR); feliușag, s. n. (Mold., soi, teapă); feluri, vb. (înv., a varia); felurit, adj. (variat); felurime, s. f. (varietate, diversitate). Din același cuvînt mag. provine fele, s. f. (măsură de capacitate, folosită în Trans., în valoare de trei sferturi de litru). Vezi definitia »

smotrítel, smotríteli, s.m. (înv.) administrator. Vezi definitia »

pintenél, pintenéi, s.m. (reg.) 1. plantă erbacee cu frunze divizate și cu flori albastre, prevăzute cu un pinten; nemțișor. 2. văl de mireasă. Vezi definitia »