LEUCOCÍT s.n. v. leucocită. Vezi definitia »

MIORLĂÍT¹, miorlăituri, s. n. Faptul de a (se) miorlăi; sunet caracteristic scos de pisică; miorlăială, miorlăitură; p. gener. sunet asemănător scos de alte animale sau de om. ♦ Fig. (Depr.) Plâns subțire și tânguitor. – V. miorlăi. Vezi definitia »

FINÍT, -Ă I. adj. 1. care nu depășește valori oricât de mari; mărginit, limitat. ♦ (mat.) număr ~ = fiecare dintre numerele reale. 2. (despre produse) care a suferit toate operațiile de prelucrare; terminat. II. s. n. categorie filozofică desemnând caracterul limitat al lucrurilor, fenomenelor și proceselor în spațiu și în timp. (< fr. fini, it. finito, lat. finitus) Vezi definitia »

CATIONIT (‹ fr. {i}) s. m. Substanță naturală sau sintetică, organică sau minerală capabilă să rețină cationii dintr-o soluție prin schimb cu ionul de sodiu sau de hidrogen pe care-i conține; este folosit la dedurizarea și deferizarea apei. Vezi definitia »

ciordit, -ă, ciordiți, -te adj. furat. Vezi definitia »