HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

BRUTĂRÍE, (2) brutării, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Clădire în care se fabrică sau se vinde pâine. – Din brutar + suf. -ie. Vezi definitia »

CITOPATOLOGÍE s. f. ramură a patologiei care studiază procesele patologice din interiorul celulei. (< fr. cytopathologie) Vezi definitia »

HEMATOCITOLOGÍE s. f. parte a hematologiei care studiază celulele sangvine. (< fr. hématocytologie) Vezi definitia »

STEREOTOMÍE s.f. Parte a tehnicii care studiază metodele de tăiere, de fasonare și de îmbinare a corpurilor solide folosite în industrie și construcții. [Gen. -iei. / < fr. stéréotomie, cf. gr. stereos – solid, tome – tăiere]. Vezi definitia »