cóită (-te), s. f. – 1. Cățea. – 2. Prostituată, femeie de moravuri ușoare. Mag. kojtat „a umbla hai-hui, a vagabonda” (Pușcariu, Dacor., VIII, 117). Înainte, Pascu, Etimologii, 22, se gîndise la lat. coita. Vezi definitia »

PĂDURÍȚĂ, pădurițe, s. f. Pădurice. – Pădure + suf. -iță. Vezi definitia »

CONDRIOCHINÉZĂ s.f. (Biol.) Proces de diviziune a mitocondriilor în cursul mitozei și meiozei. [Cf. gr. chondrion – granulă, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

PROCLÍZĂ, proclize, s. f. (Gram.) Așezare a unui cuvânt neaccentuat înaintea altui cuvânt, cu care poate face corp fonetic comun. – Din fr. proclise. Vezi definitia »

ANAEROBIÓZĂ s.f. (Biol.) Formă de viață a vietăților anaerobe; anoxibioză. [< fr. anaérobiose]. Vezi definitia »