orîndă (-de), s. f. – 1. Soartă, ursită, destin. – 2. Ordin, stil, mod. – Var. orînd. Sl. urędu „ordin” (Cihac, II, 313; Conev 88); cf. rînd și slov. ured(a). – Der. orîndui, vb. (a ordona, a regla, a dispune), din sl. uręditi, cf. rîndui; orînduială, s. f. (ordin, dispoziție); orînduitor, adj. (organizator). Vezi definitia »

AMILÓZĂ s.f. Component solubil al amidonului. [< fr. amylose]. Vezi definitia »

ÎNSEMNĂRÍCĂ, însemnărele, s. f. (Fam.) Notiță, bilețel. – Însemnare + suf. -ică. Vezi definitia »

CÓBILIȚĂ, cobilițe, s. f. Bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc. ◊ Compus: Cobilița-Ciobanului = numele popular al constelației Lebedei. – Din bg., scr. kobilica. Vezi definitia »

darabánă (darabáne), s. f. – Tobă. – Var. daraban, baraban, baraban(c)ă, barabanci. Tc. dareban „bătaie de tobă”, din (arab.) darb „lovitură” (Scriban; REW 8825; Moldovan 424); cf. ceh., pol., rut. taraban „tobă”, rus. baraban „tobă”, al cărui fonetism explică var. – Der. dărăbuș, s. m. (băț de tobă); darabangiu, s. m. (persoană care bate la tobă). Vezi definitia »