BUNĂ-CREDÍNȚĂ s. f. Convingere intimă a cuiva că ceea ce face este bine; sinceritate, onestitate. ◊ Loc. adj. De bună-credință = sincer, cinstit. [Gen.-dat.: bunei-credințe] – Din bună + credință. Vezi definitia »

ANTISELÉNĂ s.f. Fenomen asemănător anteliei, care se formează în raport cu Luna. [Cf. it. anti-selene]. Vezi definitia »

POLIADENÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație simultană a mai multor ganglioni. [< fr. polyadénite]. Vezi definitia »

EPICICLOÍDĂ, epicicloide, s. f. Curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește fără alunecare pe un alt cerc fix. – Din fr. épicycloïde. Vezi definitia »

BĂNUȚĂ, Ion (1914-1987, n. Siliștea, jud. Argeș), poet român. Lirică socială și un ciclu de „Panorame”, încercînd surprinderea ipostazelor lumii și ale omului („Panorama efemeridelor”, „Panorama duhului meu”). Vezi definitia »