ȚÁRCĂ, țărci, s. f. 1. (Ornit.) Coțofană. ◊ Expr. A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) țarcă = a fi limbut, a vorbi mult și fără rost. A sta ca țarca în par = a fi gata de plecare. 2. Fig. (Depr.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. Epitet depreciativ dat unei femei care vorbește mult. – Din magh. szarka. Vezi definitia »

SCUIPĂTÚRĂ, scuipături, s. f. Scuipare; (concr.) scuipat (2). – Scuipa + suf. -ătură. Vezi definitia »

SAXOTRÓMBĂ s.f. Instrument de suflat, mai mare decât cornul, confecționat din piele. [< fr. saxotrombe]. Vezi definitia »

INCÍNTĂ s.f. 1. Spațiu închis; sală mare de ședințe. ♦ Limitele unui spațiu determinat. 2. Linie de apărare care înconjură un obiectiv militar etc. [Cf. fr. enceinte]. Vezi definitia »

GRÍMĂ s. f. totalitatea mijloacelor cosmetice folosite de actori pentru a se machia; machiaj. (< fr. grime) Vezi definitia »