mută, mute s. f. (peior.) femeie proastă, nătângă. Vezi definitia »

COROPÍȘNIȚĂ, coropișnițe, s. f. Insectă dăunatoare plantelor, cu corpul greoi și cu picioarele anterioare ca niște lopeți, care trăiește în pământ și care atacă, în special, culturile de grădinărie (Gryllotalpa vulgaris). [Var.: coropéșniță s. f.] – Din bg. konopištica. Vezi definitia »

ÁRTĂ s.f. 1. Formă a conștiinței sociale care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme a conștiinței sociale; operă omenească în care se manifestă talent sau geniu. ◊ Operă de artă = operă rezultată din activitatea artistică creatoare. ♦ Arte liberale = denumire dată în evul mediu gramaticii, retoricii, dialecticii, aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii. 2. Artă poetică = a) disciplină a criticii literare care studiază regulile de urmat la alcătuirea operelor literare; b) tratat scris de obicei în versuri, poem care exprimă concepția, convingerile despre menirea artei și despre idealul poetic al autorului. 3. Fel de a lucra potrivit unor reguli și deprinderi învățate; îndemânare, pricepere, măiestrie, meșteșug, abilitate. [Pl. -te. / < lat. ars, cf. it. arte]. Vezi definitia »

COMPOZÍTĂ, compozite, s.f. – V. compozit (2, 3) [DEX'98] Vezi definitia »

hálfă s.f. (reg.) o parte, o seamă. Vezi definitia »