HOMOMORFÍSM s.n. (Mat.) Corespondență univocă într-un singur sens între două mulțimi cu aceeași structură; automorfism. [Var. omomorfism s.n. / < fr. homomorphisme]. Vezi definitia »

SINTETÍSM s. n. faptul, însușirea de a fi sintetic. (< fr. synthétisme) Vezi definitia »

CENTRÍSM s.n. Curent politic oportunist și conciliatorist apărut în sânul partidelor social-democratice, caracterizat printr-o poziție de mijloc, situată între oportuniștii fățiși și aripa revoluționară. [Cf. rus. țentrizm, germ. Zentrismus]. Vezi definitia »

REVOLUȚIONARÍSM s. n. Ideologie, atitudine revoluționară, spirit revoluționar. [Pr.: -ți-o-] – Revoluționar + suf. -ism. Cf. germ. Revolutionarismus. Vezi definitia »

SIMFONÍSM s. n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în general. – Simfonie + suf. -ism. Vezi definitia »