tărbácă, tărbăci, s.f. (înv. și reg.) 1. instrument de chinuit câinii. 2. prăjină de strâns fânul; pârghie. 3. masa tăbăcarului. 4. haină ruptă. 5. bucluc, ceartă. 6. ospăț. Vezi definitia »

CERBOÁICĂ, cerboaice, s. f. Femela cerbului; ciută. – Cerb + suf. -oaică. Vezi definitia »

TÚRMĂ, turme, s. f. 1. Grup (mai mare) de oi sau, p. ext., de alte animale domestice sau sălbatice, care trăiesc împreună. 2. (Depr.) Mulțime, grup (mare) de oameni (în dezordine). 3. (În limbajul bisericesc) Mulțimea credincioșilor. – Lat. turma. Vezi definitia »

pánglică (pánglici), s. f. – 1. Cordea, bantă, fașă. – 2. Decorație. – 3. Tenie. – Var. (Trans.) pantlică, (Munt.) pamblică, (Banat) plăntică. – Mr. panglică. Germ. Bandel, prin intermediul mag. pántlika (Miklosich, Fremdw., 116; Gáldi, Dict., 149; Bernard 35), cf. ngr. παντλῆϰα, sb., rut. pantlijka, ceh. pantlička. – Der. panglicar, s. m. (fabricant sau vînzător de panglici; scamator, prestidigitator, iluzionist); panglicărie, s. f. (fabrică sau prăvălie de panglici; scamatorie, șarlatanie). Vezi definitia »

EXISTÉNȚĂ, existențe, s. f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conștiință, de gândire. ♦ Viață considerată în durata și conținutul ei. ♦ Durată (a unei situații, a unei instituții). 2. Condițiile, mijloacele materiale necesare vieții. ♦ Viață; mod de viață, fel de trai. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existence, lat. existentia. Vezi definitia »