JUDÉȚ, (I, 1, 2) județi, s. m., (I, 3, 4, II) județe, s. n. I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S. n. Judecată (3). 4. S. n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S. n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium. Vezi definitia »

SUPRAPRÉȚ s.n. Preț mai mare decât cel oficial; preț de speculă. [Pl. -țuri. / < supra- + preț]. Vezi definitia »

iubăréț (pop.) adj. m., pl. iubăréți; f. iubăreáță, pl. iubăréțe Vezi definitia »

JILȚ s. n. v. jeț. Vezi definitia »

BIZÉȚ, bizețuri, s. n. Bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. – Germ. Besatze. Vezi definitia »