OBSECRÁȚIE s. f. figură retorică prin care oratorul invocă zeii sau oamenii. (< fr. obsécration, lat. obsecratio) Vezi definitia »

URETERALGÍE s. f. durere pe traiectul ureterelor. (< fr. urétéralgie) Vezi definitia »

CRIOSCOPÍE s. f. criometrie. (< fr. cryoscopie) Vezi definitia »

PIGMENTÁȚIE s.f. Pigmentare. ♦ Mod în care apar colorate celulele, țesuturile etc. în urma pigmentării. [Gen. -iei, var. pigmentațiune s.f. / cf. fr. pigmentation]. Vezi definitia »

CLIMATOPATOLOGÍE s. f. parte a patologiei care studiază influențele patogene ale climatelor asupra organismului. (< fr. climatopathologie) Vezi definitia »