TRANSMUTÁȚIE s.f. Transformare a unui element chimic în altul, fie prin bombardament cu corpusculi de mare energie, fie pe cale naturală. ♦ (P. ext.) Schimbare, transformare. ♦ Transmutație genetică = schimbare în ordinea liniară a genelor; transmutație radioactivă = dezintegrare radioactivă. [Gen. -iei. / cf. fr. transmutation, lat. transmutatio]. Vezi definitia »

PARAGRAFÍE s. f. tulburare a limbajului scris caracterizată prin deformarea sau substituirea cuvintelor. (< fr. paragraphie) Vezi definitia »

POLIMASTÍE s. f. anomalie congenitală prin mai multe mamele. (< fr. polymastie) Vezi definitia »

VERBOCREAȚIE, verbocreații, s. f. Creare de cuvinte. Procedeu întâlnit frecvent în literatura avangardistă. – Analog rus. slovotvorcestvo: slovo – cuvât; tvorcestvo - creare, creație. Vezi definitia »

văduvoáie (pop.) s. f., art. văduvoáia, g.-d. art. văduvoáiei; pl. văduvoáie Vezi definitia »