ialovăț, ialovéți, s.m. (reg.) ienupăr. Vezi definitia »

măestréț adj. m. (înv.) de maestru; magistral, ingenios, abil. Vezi definitia »

OSTRÉȚ, ostrețe, s. n. Fiecare dintre șipcile din care se fac garduri sau diferite îngrădituri; vergea de fier; zăbrea; p. ext. îngrăditură, gard. ♦ Spec. Împletitură, leasă, gard de nuiele sau de trestie, așezat în apă de-a curmezișul unui râu sau al unei bălți spre a opri trecerea peștilor și a ușura prinderea lor; îngrăditură de nuiele fixată în apă pentru închiderea și păstrarea peștilor vii. – Din bg. ostreț. Vezi definitia »

ștuț³, ștúțuri, s.n. (reg.) ciot de copac. Vezi definitia »

SNOPULÉȚ, snopuleți, s. m. Snopușor. – Snop + suf. -uleț. Vezi definitia »