FOULARD s. n. Mașină cu ajutorul căreia se îmbibă țesăturile textile cu soluții de coloranți și cu mase de apret. [Pr.: fulár] – Cuv. fr. Vezi definitia »

MONOCÓRD, -Ă adj. (Despre instrumente muzicale) Cu o singură coardă. ♦ (Fig.) Monoton, uniform, inexpresiv. // s.n. Instrument cu o singură coardă, folosit pentru a determina raporturile numerice ale sunetelor și a acorda alte instrumente. [< fr. monocorde, cf. gr. monos – unic, chorde – coardă]. Vezi definitia »

BOLÁRD, bolarzi, s. m. Stâlp metalic scurt, cu patru pinteni laterali, uneori cu capătul superior îngroșat, montat pe chei și servind la legarea navelor. – Fr. bollard (<engl.). Vezi definitia »

năgârd, năgârzi, s.m. (reg.) om prost, tont, nătâng. Vezi definitia »

BATÁRD, -Ă, batarzi, -de, adj. (Despre scriere) Care este intermediar între scrierea rondă și cea cursivă; (despre penițe) care are forma potrivită spre a servi la acest fel de scriere; bastard. ♦ (Substantivat, f.) Literă din această scriere. – Din fr. bâtard. Vezi definitia »