TÍJĂ, tije, s. f. 1. Tulpină aeriană a plantelor erbacee. 2. Bară de metal (cilindrică) făcând parte dintr-un sistem tehnic, ca element de legătură sau de ghidare. – Din fr. tige. Vezi definitia »

múștră, múștre, s.f. (înv.) exercițiu militar. Vezi definitia »

PAVÁNĂ s. f. vechi dans de curte, de origine spaniolă sau italiană, cu caracter solemn, lent; melodia corespunzătoare. (< fr. pavane) Vezi definitia »

HIDROIZOHÍPSĂ s.f. Linie care unește punctele cu același nivel hidrostatic subteran la stratele acvifere cu nivel liber. [< fr. hydroisohypse]. Vezi definitia »

FĂLCÁRIȚĂ s. f. (Med.; pop.) Tetanos (la copii). – Falcă + suf. -ariță. Vezi definitia »