SFĂTOȘÉNIE, sfătoșenii, s. f. Însușirea de a fi sfătos. – Sfătos + suf. -enie. Vezi definitia »

CIRCUMCÍZIE s.f. Tăiere împrejur a prepuțului (care face parte din ritul unor religii). [Gen. -iei, var. circumciziune s.f. / < lat. circumcisio]. Vezi definitia »

STEREORADIOSCOPÍE s.f. Radioscopie care dă senzația de relief. [Pron. -re-o-ra-di-o-, gen. -iei. / < fr. stéréoradioscopie]. Vezi definitia »

EXECRÁȚIE s.f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoană sau lucru care inspiră acest sentiment. [Gen. -iei, var. execrațiune s.f. / cf. fr. exécration, lat. execratio] Vezi definitia »

TETRARHÍE s.f. Formă de guvernământ în Imperiul roman (instituită de Dioclețian), în care autoritatea era împărțită între patru conducători, fiecare având teritoriul său propriu de guvernare. ♦ Subdiviziune a falangei macedonene. ♦ A patra parte dintr-o țară, supusă autorității unui tetrarh. [Gen. -iei. / < lat. tetrarchia]. Vezi definitia »