LOCOTENÉNȚĂ s. f. (în trecut) organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita funcțiile acestuia. (< it. locotenenza) Vezi definitia »

pietrăríță, pietrăríțe, s.f. (reg.) pasăre migratoare mică, cenușie, cu coada lungă și în veșnică mișcare, care trăiește pe lângă ape; codobatură. Vezi definitia »

treáptă (-épte), s. f. – 1. Una din suprafețele orizontale care alcătuiesc o scară. – 2. Grad, rang, categorie. – 3. Generație, grad într-un arbore genealogic. Lat. traiecta, de la traiicĕre (Densusianu, Rom., XXXIII, 273; Pușcariu 1756; Iordan, Dift., 47; REW 8842; Graur, BL, V, 115), cf. trece. – Der. treptat, adv. (gradual), formație artificială, din sec. XIX; treptuit, adj. (înv., eșalonat). Vezi definitia »

TECTÓNICĂ s.f. 1. Ramură a geologiei care studiază modificările stratelor geologice datorită miscărilor scoarței terestre; geotectonică. 2. Structură geologică. [Gen. -cii. / < fr. tectonique, cf. gr. tekton – tâmplar]. Vezi definitia »

CHEMOSINTÉZĂ s.f. Sintetizare a substanțelor organice cu ajutorul energiei chimice provenite din oxidarea substanțelor minerale; chimiosinteză. [< germ. Chemosynthese]. Vezi definitia »