ÎNCARCERÁ vb. I. tr. A închide, a băga la închisoare, la carceră; a întemnița. [Cf. fr. incarcérer, it. incarcerare]. Vezi definitia »

EXONERÁ vb. tr., refl. a (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație, (de) o datorie. (< fr. exonérer, lat. exonerare) Vezi definitia »

TOLERÁ vb. tr. a îngădui, a permite (ceva nepermis). ◊ a admite, a suporta în apropiere (pe cineva). ♦ a ~ un medicament, un tratament = a suporta fără reacție patologică. (< fr. tolérer) Vezi definitia »

HÁRA-PÁRA s.f., adv. (Fam.; în expr.) A face (o) hara-para = a face, a provoca o învălmășeală, o vânzoleală; a face harcea-parcea. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

sbierá (zbiér, zbierát), vb. – A mugi, a rage, a răcni, a orăcăi. – Var. zbiera. Mr. azghir(are), megl. zber(ari). Lat. *vĕrrāre, de la vĕrres „vier” (Pușcariu 1392; Tiktin; Candrea; Pușcariu, Dacor., I, 414; cf. Corominas, I, 448), cf. sp. berr(e)ar, port. berrar. Este mai puțin probabilă der. din lat. bēlāre (Cipariu, Arhiv., 82; Cihac, I, 244; Philippide, Principii, 39; Pascu, I, 49; Scriban), deși trecerea lui ē › ie nu pare posibilă. Der. sbierat (var. sbierăt, zbieret, zbierăt), s. n. (răcnet); sbierător, adj. (care zbiară); sbierătură, s. f. (țipăt). Vezi definitia »