Definita cuvantului sbiera
sbierá (zbiér, zbierát), vb. – A mugi, a rage, a răcni, a orăcăi. – Var. zbiera. Mr. azghir(are), megl. zber(ari). Lat. *vĕrrāre, de la vĕrres „vier” (Pușcariu 1392; Tiktin; Candrea; Pușcariu, Dacor., I, 414; cf. Corominas, I, 448), cf. sp. berr(e)ar, port. berrar. Este mai puțin probabilă der. din lat. bēlāre (Cipariu, Arhiv., 82; Cihac, I, 244; Philippide, Principii, 39; Pascu, I, 49; Scriban), deși trecerea lui ē › ie nu pare posibilă. Der. sbierat (var. sbierăt, zbieret, zbierăt), s. n. (răcnet); sbierător, adj. (care zbiară); sbierătură, s. f. (țipăt).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sbiera
BACARÁ1 s. f. Cristal de calitate superioară. – Fr. baccarat. Vezi definitia »
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. (Livr.) A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. Vezi definitia »
RECONSIDERÁ vb. I. tr. A interpreta dintr-un punct de vedere nou, științific (un autor, o operă, un eveniment). [P.i. reconsíder. / < fr. reconsidérer]. Vezi definitia »
TÉTRA2 s. n. Țesătură textilă cu aspect de tricot în care două ochiuri pe față alternează cu două ochiuri pe dos; p. ext. produs confecționat din acest material. ◊ (Adjectival) Maiou tetra. – Denumire comercială. Vezi definitia »
MÁNTRA s. f. inv. (în brahmanism) formulă sacră. (< fr. mantra) Vezi definitia »