TOPLIȚEÁNCĂ, toplițénce, s.f. Femeie născută și crescută în orașul Toplița (din județul Harghita). ♦ Locuitoare din orașul Toplița. (toplițean + suf. -că) Vezi definitia »

stâlpitúră, stâlpitúri, s.f. (înv.) loc marcat cu stâlpi. Vezi definitia »

GÚPĂ, gupe, s. f. Mic pește de mare, cu corpul de culoare cenușie-albăstruie, cu nuanțe argintii pe pântece (Box boops). Vezi definitia »

GAMBÉTĂ s.f. Pălărie bărbătească de fetru, tare, cu calota ovală și borurile răsfrânte pe margine; melon. [< Gambetta – om politic francez]. Vezi definitia »

hóră (hóri), s. f. – 1. Dans în cerc. – 2. Melodie a acestui cîntec. – 3. (Trans. de Nord) Cîntec liric sau satiric. – 4. Adunare sărbătorească ce are loc de obicei în fiecare duminică în sate, și la care se joacă hora. – 5. Cerc, grup aparte, bisericuță. – 6. Cor (al unei biserici). – 7. Constelație neidentificată. – Var. hoară, hore. Mr. cor. Ngr. χορόρ (Röesler 578). Se presupune în general că a intrat în rom. prin intermediul bg. hóro (DAR; Pușcariu, Lr., 280), însă această ipoteză nu pare necesară; cf. și sb. horo, tc. hora. – Der. hori, vb. (a juca hora; a cînta sau a interpreta la instrumente melodii populare; a aduna cu grebla fînul pentru a forma baza căpiței); horitor, s. m. (dansator; cîntăreț); horitură, s. f. (baza căpiței); horiște, s. f. (loc sau sală unde se dansează). Vezi definitia »