SILVOBIOLOGÍE s.f. Parte a silviculturii care studiază procesele și legile de viață ale pădurii. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / cf. fr. sylvo-biologie]. Vezi definitia »

OCUPÁȚIE s. f. I. luare (temporară) în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etc. de către o putere străină; cucerire. II. îndeletnicire, profesiune, meserie. (< fr. occupation, lat. occupatio) Vezi definitia »

IMUNOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament constând în administrarea de seruri și vaccinuri care conțin antigeni sau anticorpi specifici bolii respective. [Gen. -iei. / < fr. immunothérapie]. Vezi definitia »

SITOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul alimentelor. – După fr. sitiologie. Vezi definitia »

STEREOMETRÍE s.f. Ramură a geometriei care studiază determinarea și măsurarea volumului corpurilor solide; geometrie în spațiu. [Gen. -iei. / < fr. stéréométrie]. Vezi definitia »