COMINÁȚIE s.f. (Lit.) Figură retorică prin care oratorul sau un autor enunță, sub formă de avertisment la adresa auditoriului sau a unui personaj, o nenorocire inevitabilă. [< fr. commination, cf. lat. comminatio – amenințare]. Vezi definitia »

AUTOGRAFÍE s. f. Procedeu prin care se reproduce pe piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc. (autograf). ♦ (Concr.) Text, desen etc. astfel reprodus. [Pr.: a-u-] – Din fr. autographie. Vezi definitia »

IZOFENOGAMÍE s. f. fecundație între indivizi fenotipic asemănători. (< fr. isophénogamie) Vezi definitia »

CLORURÍE s.f. (Med.) Prezența clorurilor în urină. [Gen. -iei. / < fr. chlorurie]. Vezi definitia »

APOZÍȚIE, apoziții, s. f. Atribut substantival pus în cazul nominativ, indiferent de cazul substantivului determinat, sau, mai rar, în același caz cu substantivul determinat. – Fr. apposition (lat. lit. appositio, -onis). Vezi definitia »