Definita cuvantului planator
PLANATÓR s. n. piesă componentă a unei matrițe pentru ambutisarea tablei, care presează marginea acesteia spre a împiedica formarea cutelor. ◊ ciocan pentru a face plană fața unui obiect. (< plana + -tor)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu planator
ABATÓR, -oare s.n. Clădire unde se taie vitele destinate consumului. Var. (înv.) abatoriu -Din fr. abattoir Vezi definitia »
CODIRECTÓR s. m. cel care deține conducerea (unei instituții) cu altcineva. (< fr. codirecteur) Vezi definitia »
ULTRACONDENSÓR, ultracondensoare, s. n. Condensor folosit la ultramicroscoape. – Ultra- + condensor. Vezi definitia »
EXTINCTÓR, -OÁRE I. adj. care are proprietatea de a stinge. II. s. n. stingător de incendii. (< fr. extincteur, lat. extinctor) Vezi definitia »
TERMOFÓR s.n. Aparat format dintr-o pungă plată în care se pune apă caldă sau dintr-o pernă încălzită electric, folosit ca mijloc terapeutic; buiotă. [< fr. thermophore, cf. gr. thermos – cald, phoros – purtător]. Vezi definitia »