molceág, -ă, molcégi, -ge, adj. (reg.) 1. care nu e uscat bine (fânul). 2. încet la treabă. 3. (despre băuturi) slab, cu puțin alcool. Vezi definitia »

SAPROFÁG, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu materii organice descompuse. [< fr. saprophage, cf. gr. sapros – putred, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

poșmág s.n. (reg.) căpiță de fân. Vezi definitia »

ciupág (ciupáge), s. n. – 1. Pieptar, vestă. – 2. Ie, bluză tipică din pînză de in, brodată. – 3. Guler de cămașă, guler întors. Sl. čĭpagŭ „buzunar la piept” (Cihac, II, 59; Conev 83), cf. bg. čepak „piept de cămașă”, sb. čpag „buzunar”; totuși cuvîntul este obscur în sl. (Berneker 169). Este puțin probabilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 471, din gr. *ϰύπαξ în loc de ϰυπάς. Vezi definitia »

HUCEÁG, huceaguri, s. n. (Reg.) Pădure mică, tânără și deasă; tufiș, crâng, huci. – Din ucr. huščak. Vezi definitia »