MOJICÓS, -OÁSĂ, mojicoși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Grosolan, vulgar; mojicesc. – Mojic + suf. -os. Vezi definitia »

ponós (-suri), s. n. – Infamie, discreditare, reputație proastă, notă rea. Sl. ponosŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 276; Conev 101), cf. slov., ceh., rus. ponos. – Der. ponosi, vb. (a defăima, a discredita; a (se) uza, a (se) degrada), din sl. ponositi; ultimul sens, propriu în Mold., există și în sl.; ponoslu, s. n. (înv., Mold., dojană), prin intermediul mag. panaszol (Gáldi, Dict., 95); ponoslui, vb. (a mustra; înv., a defăima), din mag. panaszlani; donosi, vb. (a pîrî; a defăima), din sl. donositi (Cihac, II, 99); donosenie, s. f. (înv., pîră). Vezi definitia »

IMPETIGINÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (suferind) de impetigo. (< fr. impétigineux) Vezi definitia »

TĂIÓS, -OÁSĂ, tăioși, -oase, adj. I. (Despre obiecte) Care este ascuțit, dur și poate tăia; ascuțit. II. Fig. 1. (Despre vânt, ger etc.) Care biciuiește trupul sau fața, care îți dă senzația că te taie. 2. (Despre privire, glas etc.) Pătrunzător, aspru, ascuțit. 3. (Despre vorbe, stil etc.) Mușcător, caustic. – Tăia + suf. -os. Vezi definitia »

DITIONÓS adj. acid ~ = acid oxigenat al sulfului, care există doar în sărurile sale, ditioniții. (< fr. dithioneux) Vezi definitia »