UROCULTÚRĂ s. f. probă de laborator prin care se cercetează microbii din urină. (< fr. uroculture) Vezi definitia »

povárnă (povérne), s. f. – Alambic, loc unde se distilează alcoolul. Sl. povarínja „bucătărie” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 283). – Der. povarnagiu, s. m. (proprietar al unui alambic). Vezi definitia »

BÍLĂ¹ s. f. produs de secreție al ficatului, cu rol fiziologic în digestie; fiere. (< fr. bile) Vezi definitia »

TUBULÚRĂ s.f. Bucată scurtă de țeavă montată la un vas pentru a se face legătura cu o conductă; ștuț. [< fr. tubulure]. Vezi definitia »

HULÚBĂ, hulube, s. f. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul. [Var.: ulúbă s. f.] – Din ucr. holoblja. Vezi definitia »