răpciúgă (răpciúgi), s. f. – Respirație grea, morvă. Origine obscură. Fără îndoială de origine sl., probabil în loc de *răpștiugă, de la răpști „a murmura”; pentru semantism, cf. sb. hropati „a sufla greu” față de hropotnija „gripă”, bg. hropotnica „catar”, rus. sapĕtĭ „a sforăi” față de sap „răpciugă” (Cihac, II, 306). – Der. răpciugos, adj. (cu răpciugă). Vezi definitia »

ARMÓNICĂ s. f. 1. instrument muzical portativ cu ancii metalice, în care sunetul este produs prin vibrația unei coloane de aer cu un burduf manevrat manual. 2. muzicuță (de gură). (< germ. Harmonika, it. armonica) Vezi definitia »

vâjâială, vâjâieli s. f. v. vâj. Vezi definitia »

scărílă, scăríle, s.f. (reg.) 1. codârla carului sau a căruței; scărigă. 2. pârleaz. Vezi definitia »

PREMENEÁLĂ s. f. v. primeneală. Vezi definitia »