PARCÁN, parcane, s. n. 1. Îngrăditură de lemn făcută pentru zăgăzuirea apelor. ♦ Bârnă întrebuințată la construirea unui dig, a unui pod etc. 2. Fortificație făcută în trecut din bârne, scânduri etc.; zid de apărare, parapet. [Var.: (reg.) părcán s. n.] – Din pol., ucr. parkan, magh. párkány. Vezi definitia »

LACETÁN, -Ă, lacetáni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. În vechime, membru al unei populații preromane iberice din Lacetania, regiune din Hispania Tarraconense, aflată în partea centrală a Cataloniei, cu nucleul stabilit în regiunea Bages. 2. Adj. Care aparține sau se referă la lacetani (1). (cf. sp. lacetano, cat. lacetà < lat. Lacetani < gr. laketanoí = lacetan, identificabil cu ka(s)telanoí menționați de Ptolemeu) [DRAE, GDLC] Vezi definitia »

VOLTERIÁN, -Ă adj. Referitor la volterianism; (fig.) sceptic, zeflemist. // s.m. și f. Adept al volterianismului. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene, scris și voltairian. / < fr. voltairien]. Vezi definitia »

CODOLÁN, codolani, s. m. (Iht.) Somn mic. – Din coadă + suf. -ol-an. Vezi definitia »

LIDIÁN, -Ă, lidieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Lidiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Lidiei sau populației ei, privitor la Lidia sau la populația ei. [Pr.: -di-an] – Din fr. lydien. Vezi definitia »