sacfíu, sacfíi, s.m. (înv.) garoafă. Vezi definitia »

TRACTIRGÍU, tractirgii, s. m. (Înv.) Hangiu; birtaș, ospătar. – Din tractir + suf. -giu. Vezi definitia »

DIHOPÓDIU s. n. ramificație dihotomică a axei inflorescenței în câte două părți. (< fr. dichopodium) Vezi definitia »

IRÍDIU s. n. Element chimic, metal greu, alb-argintiu, foarte dur, puțin ductil, cu temperatura de topire foarte înaltă, întrebuințat la confecționarea unor instrumente fizice și chirurgicale, a vârfurilor de peniță pentru stilouri sau, sub forma aliajelor cu platina, pentru cupluri termoelectrice. [Var.: irídium s. n.] – Din fr. iridium. Vezi definitia »

ZENGHERLÍU, zengherlii, s. m. (Mold.; Înv.) Monedă turcească de aur. (din tc. zengerlü) Vezi definitia »