ASIBILÁRE s.f. (Fon.) Fenomen prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant; asibilație. [< asibila, după fr. assibilation]. Vezi definitia »

ISPITÍRE, ispitiri, s. f. I. Acțiunea de a ispiti și rezultatul ei. 1. Ademenire, tentație, seducere. 2. (Înv.) Punere la încercare, la probă. ♦ Încercarea prin care trece cineva. 3. (Înv.) Experiență. II. (Înv.) Demers, intervenție; încercare, sforțare. – V. ispiti. Vezi definitia »

ȘAMPANIZÁRE, șampanizări, s. f. Acțiunea de a șampaniza și rezultatul ei; fază în procesul de fabricație al șampaniei, în cursul căreia au loc fermentarea vinului cu adaos de zahăr și de drojdii, extragerea drojdiei, dozarea zahărului, astuparea ermetică a sticlelor și ambalarea. – V. șampaniza. Vezi definitia »

MÉRGERE s. f. (Rar) Acțiunea de a merge și rezultatul ei; mișcare (a unei ființe sau a unui obiect mobil) dintr-un loc în altul; deplasare, mers. – V. merge. Vezi definitia »

ícre s. f. pl. – Denumire generică pentru ovulele de pește, caviar. – 2. Corp sau masă care prezintă consistența icrelor; se spune mai ales despre partea moale a pulpei piciorului. – 3. (Arg.) Bombă, bombardament. Sl. ikra (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Miklosich, Lexicon, 255; Meyer 158; Conev 87), cf. bg., sb., cr., pol., rus., mag., alb. ikra. – Der. icros, adj. (cu multe icre); icr(e)ană, s. f. (femelă de sturion). Vezi definitia »