tíndă (tinzi), s. f. – 1. Prispă, pridvor, cerdac la casele țărănești. – 2. Atrium, pronaos, coridor. – Mr. tendă, tentă „cort”. Lat. tĕnda (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Pușcariu 1737; Iordan, Dift., 108; Byhan 36; REW 8639; Philippide, II, 656), cf. it., prov., cat. tenda, sp. tienda și tinde. Der. din ngr. τέντα (Cihac, II, 706) sau din sl. tenta (Miklosich, Fremdw., 132) nu este probabilă. Vezi definitia »

plecătúră, plecătúri, s.f. (înv. și reg.) 1. îndoire, încovoiere, curbare. 2. înclinare spre ceva, atracție pentru ceva. 3. oaie care dă lapte; plecătoare, mânzare. Vezi definitia »

TRICOMONÁZĂ s. f. boală cauzată de tricomonas, care determină avorturi, sterilitate, infecții etc. (< fr. trichomonase) Vezi definitia »

PROCLÍZĂ s.f. (op. encliză) Așezare a unui cuvânt sau a unei particule în poziție proclitică. [< fr. proclise, cf. gr. proklisis]. Vezi definitia »

papalúgă, papalúgi, s.f. (reg.) 1. paparudă. 2. (fam.) pocitanie. 3. (deprec.) persoană înaltă și foarte slabă. Vezi definitia »