Definita cuvantului coarticulație
COARTICULÁȚIE, coarticulații, s. f. (Fon.) Începutul articulării unui sunet înainte ca articularea celui precedent să fi luat sfârșit. [Pr.: co-ar-] – Din fr. co-articulation.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu coarticulație
dájdie (dắjdii), s. f. – Dare, tribut. – Var. (înv.) dajde. Sl. dažda „donare”, de la dati „a da” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 152), cf. bg. daždie. – Der. dajnic, s. m. (contribuabil); dăjdier, s. m. (perceptor). Vezi definitia »
LEUCONICHÍE s. f. colorare în alb, parțială, a unghiilor. (< fr. leuconychie) Vezi definitia »
PANCREATOTOMÍE s.f. Incizie chirurgicală a pancreasului; pancreaticotomie. [Gen. -iei. / < fr. pancréatotomie, cf. gr. pankreas – pancreas, tome – tăiere]. Vezi definitia »
BRÉCIE s. f. Rocă sedimentară constituită din bucăți colțuroase de alte roci, legate între ele cu un ciment calcaros, silicios etc. – Germ. Breccie. Vezi definitia »
parigoríe (parigoríi), s. f. – 1. Consolare. – 2. Iluzie, himeră. – Mr. părigurie. Ngr. παρηγορία (Gáldi 222), cf. alb. parigori. – Der. parigorisi, vb. (a consola), din ngr. παρηγορῶ, viit. παρηγορήσω. Vezi definitia »