PARLOÁR, parloare, s. n. (Livr.) Sală de primire a vizitatorilor într-un cămin, într-un internat școlar, într-o cazarmă etc.; vorbitor (III). – Din fr. parloir. Vezi definitia »

MINIDICȚIONÁR, minidicționare, s. n. Dicționar cu inventar restrâns. [Pr.:-ți-o-] – Mini¹- + dicționar. Vezi definitia »

CATÁR, cataruri, s. n. Inflamație acută sau cronică a mucoasei unui organ, adesea însoțită de secreție abundentă. – Din fr. catarrhe, lat. catarrhus. Vezi definitia »

UTILITÁR, -Ă adj. Referitor la utilitate, din punctul de vedere al utilității; preocupat de interese materiale. [< fr. utilitaire]. Vezi definitia »

ARENÁR s.m. (Ant.) Nume dat gladiatorilor care luptau în arenă. [< lat. arenarius]. Vezi definitia »