COMANDAMÉNT s.n. 1. Autoritate, putere, organ de comandă (la o mare unitate); loc unde se găsește acest organ. 2. (Fig.) Sentință, precept, normă, regulă. 3. Comandament prealabil = act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria. [Cf. fr. commandement, it. comandamento]. Vezi definitia »

ASTRINGÉNT, -Ă, astringenți, -te, adj. (Despre substanțe) Care contractează țesuturile organismului. – Fr. astringent (lat. lit. astringens, -ntis). Vezi definitia »

FRUTESCÉNT, -Ă adj. care are dimensiunile și caracterul lemnos al arbuștilor; asemănător unei tufe. (< fr. frutescent, lat. frutescens) Vezi definitia »

PREDOMINÁNT, -Ă adj. care predomină; predominator. (< fr. prédominant) Vezi definitia »

AGRAVÁNT, -Ă, agravanți, -te, adj. Care agravează. ◊ Circumstanțe agravante = circumstanțe care agravează vina unui acuzat. – Fr. aggravant (lat. lit. aggravans, -ntis). Vezi definitia »