ANTROPOPATÍE s. f. 1. formă de delir caracterizată prin convingerea bolnavului că în propriu-i corp coexistă ființe umane, pe care le simte și cărora le percepe vocea. 2. atribuirea de însușiri și stări afective specific umane unor obiecte, mediului înconjurător, naturii. ◊ reprezentare a divinității, în sistemele religioase primitive, ca o ființă cu sentimente și pasiuni omenești; antropopatism. (< fr. anthropopathie) Vezi definitia »

AMFIGONÍE s. f. Înmulțire sexuată în care gameții uniți provin de la indivizi deosebiți. – Din fr. amphigonie. Vezi definitia »

evghéníe (-íi), s. f. – Boierie, noblețe. Ngr. εὐγένεια. Sec. XVIII (Gáldi 184). – Der. (din gr.) evghenicos, adj. (nobil, aristocratic); evghenisi, vb. (a înnobila, a da un titlu nobiliar); evghenist, s. m. (nobil, aristocrat). Vezi definitia »

OPERATORÍE s. f. meseria de operator cinematografic. (< operator + -ie) Vezi definitia »

DÍE interj. v. di. Vezi definitia »