AUREOMICÍNĂ s. f. substanță cristalină, galbenă-aurie, folosită ca antibiotic; biomicină. (< fr. auréomycine) Vezi definitia »

COLOBÓMĂ s.f. (Med.) Fisură congenitală sau traumatică a formațiilor din segmentul anterior al ochiului. [< fr. coloboma, cf. gr. koloboma – mutilare]. Vezi definitia »

INDUCTÁNȚĂ, inductanțe, s. f. (Fiz.) Mărime caracteristică unui circuit electric sau unei perechi de circuite electrice alăturate, egală cu raportul dintre fluxul magnetic care străbate suprafața mărginită de conturul unuia dintre circuite și intensitatea curentului electric care produce acest flux; inductivitate. – Din fr. inductance. Vezi definitia »

CARBÉNĂ, carbene, s. f. Compus organic care se găsește în asfalturi; amestec de substanțe de culoare neagră, casante, cu aspect de huilă, care, în cantitate de peste 1% degradează calitățile bitumului. – Din fr. carbènes. Vezi definitia »

ȘETRÚȚĂ s. f. v. șătruță. Vezi definitia »