Definita cuvantului cobiliță
CÓBILIȚĂ, cobilițe, s. f. Bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc. ◊ Compus: Cobilița-Ciobanului = numele popular al constelației Lebedei. – Din bg., scr. kobilica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cobiliță
BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importantă sau născocită; palavră, vorbă de clacă. – Din fr. baliverne. Vezi definitia »
ARÍSTĂ s. f. formație alungită, țepoasă, cu care se termină frunzele sau unele piese florale la graminee. (< lat. arista) Vezi definitia »
LECTÍCĂ, lectici, s. f. Un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, întrebuințat ca mijloc de locomoție în antichitatea romană, în evul mediu și (astăzi) în unele țări orientale; litieră. [Acc. și: léctică] – Lat. lectica. Vezi definitia »
RẤVNĂ, râvne, s. f. 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însuflețire în muncă; sârguință, silință, zel. ♦ Ardoare, evlavie. 2. Dorință aprinsă pentru ceva; poftă. – Din râvni (derivat regresiv). Vezi definitia »
LEUCOMIELÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a substanței albe a măduvei spinării. [< fr. leucomyélite, cf. gr. leukos – alb, myelos – măduvă]. Vezi definitia »