ogúr (ogúruri), s. n. – Noroc, fericire. Tc. oghur (Lokotsch 1589), din mgr. άγούρι ‹ lat. augurium. Sec. XVIII, înv. – Der. ogurliu (var. ugurliu), adj. (care are noroc), mr. ugurliu, din tc. oghurlu. – Cf. ursuz. Vezi definitia »

MERCÚR s. n. Element chimic, metal de culoare albă-argintie, cu luciu puternic, lichid la temperatura obișnuită, foarte dens și mobil, întrebuințat în tehnică și în medicină; hidrargir, argint-viu. – Din fr. mercure, germ. Merkur. Vezi definitia »

PORTE-BONHEUR [PORT-BONÖR] s. n. obiect considerat ca aducător de noroc celui care-l poartă; amuletă, talisman. (< fr. porte-bonheur) Vezi definitia »

EXEQUATUR [EX-SEC-VÁ-] s. n. inv. 1. autorizație dată de un șef de stat unui consul străin de a-și exercita funcțiile în țara în care este trimis. 2. aprobare a unui stat de a se executa pe teritoriul său o hotărâre judecătorească pronunțată de un tribunal străin. (< fr. exequatur, lat. exsequatur, să execute) Vezi definitia »

BUHÚR, buhururi, s. n. (Înv. și arh.) Stofă de lână fină sau de mătase. – Tc. buhur. Vezi definitia »