ROMÂNÍE s. f. 1. (Înv.) Limba română. ◊ Expr. Pe românie = în românește, în limba română. 2. (În forma rumânie) Condiție a țăranilor din Țara Românească dependenți de stăpânul feudal al moșiei (domn, boieri, mănăstiri); condiție de rumân; iobăgie. [Var.: rumâníe s. f.] – Român + suf. -ie. Vezi definitia »

CEROGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară aplicat pe o placă de metal; gravură în encaustică. [< fr. cérographie]. Vezi definitia »

PROCTOPEXÍE s. f. fixare chirurgicală a rectului de osul sacru sau de ligamentul sacrosciatic. (< fr. proctopexie) Vezi definitia »

CUPELAȚIE s. f. procedeu industrial de extragere a aurului și argintului din minereuri bogate în plumb prin oxidarea și separarea plumbului sub formă de litargă. (< fr. coupellation) Vezi definitia »

LÍTIE, litii, s. f. 1. Slujbă religioasă ortodoxă pentru obținerea unor roade bogate și pentru binecuvântarea celor aduse ca jertfă de credincioși. 2. Pâine care se sfințește cu prilejul litiei (1). – Din sl. litija. Vezi definitia »