Definita cuvantului poligon
POLIGÓN s. n. 1. suprafață plană mărginită de mai multe segmente de linii drepte (laturi). ♦ (fiz.) regula ŭlui = regulă potrivit căreia suma mai multor vectori este vectorul care închide conturul poligonal din așezarea cap la cap a acestora. 2. porțiune de instrucție cu arme de foc. ◊ teren de tir. 3. teren special pentru învățarea conducerii autovehiculelor. 4. suprafață plană pe care se realizează, în condiții de șantier, elemente de beton armat prefabricat. (< fr. polygone, germ. Polygon)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu poligon
AMFICȚIÓN s. m. membru al unei amficționii. (< fr. amphictyon) Vezi definitia »
BOMBARDÓN s.n. Instrument metalic de suflat, care scoate sunete grave de contrabas. [Pl. -oane. / cf. fr. bombardon, it. bombardone]. Vezi definitia »
gheridón (gheridoáne), s. n. – Măsuță rotundă. Fr. guéridon. Vezi definitia »
CARDÓN s. m. plantă erbacee de grădină, cu flori roșii-violacee, comestibile. (< fr. cardon) Vezi definitia »
GRAVITÓN, gravitoni, s. m. (Fiz.) Particulă ipotetică, considerată a fi cuanta câmpului de gravitație. – Din engl. graviton. Vezi definitia »