Definita cuvantului poligon
POLIGÓN s. n. 1. suprafață plană mărginită de mai multe segmente de linii drepte (laturi). ♦ (fiz.) regula ŭlui = regulă potrivit căreia suma mai multor vectori este vectorul care închide conturul poligonal din așezarea cap la cap a acestora. 2. porțiune de instrucție cu arme de foc. ◊ teren de tir. 3. teren special pentru învățarea conducerii autovehiculelor. 4. suprafață plană pe care se realizează, în condiții de șantier, elemente de beton armat prefabricat. (< fr. polygone, germ. Polygon)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu poligon
ȚICLÓN, țicloni, s. m. (Ornit.; reg.) Scorțar. Vezi definitia »
MANETÓN s.n. (Tehn.) Fusul brațului unui arbore cotit, pe care se articulează capul bielei. [< fr. maneton]. Vezi definitia »
RIGAUDÓN / RIGODÓN s. n. vechi dans popular francez, de origine provensală, cu mișcare vioaie, plin de temperament, devenit din sec. XVII dans de bal; melodia corespunzătoare. (< fr. rigaudon, rigodon) Vezi definitia »
TON s.m. Pește de mare, care se aseamănă cu pălămida. [< fr. thon, it. tonno, cf. gr. thunnon]. Vezi definitia »
MAGNETOFÓN s. n. aparat de înregistrare și redare electromagnetică a sunetelor cu ajutorul unei benzi subțiri de oțel, sau de material plastic, acoperită cu un strat fin de substanță feromagnetică. (< fr. magnétophone) Vezi definitia »