IMUNOGÉN, -Ă adj. care produce imunitate. (< fr. immunogène) Vezi definitia »

chimén s. m. – Plantă cu semințe aromatice întrebuințate în medicină, bucătărie etc. (Carum Carvi). – Mr. chimin. Gr. ϰύμινον, în parte prin intermediul sl. kjominŭ, kiminŭ (cf. bg. kimén, v. rus. kiminŭ, mag. kömény, cf. Vasmer, Gr., 77). Din același cuvînt gr. provine tc. kimion, de unde rom. chimion, s. m. (chimen, Cuminum Cyminum), cf. bg. kimion (Șeineanu, II, 112; Meyer 226). – Der. chimioniu, adj. (verde închis). Vezi definitia »

MIELOGÉN, -Ă adj. (despre leucocite) care își are originea în măduva osoasă. (< fr. myélogène) Vezi definitia »

GREN, grenuri, s. n. (Met.) Intensificare bruscă și temporară a vântului, însoțită uneori de ploaie. – Din fr. grain [de vent]. Vezi definitia »

CARBOGÉN s. n. Amestec de bioxid de carbon în oxigen, utilizat mai ales în tratamentul asfixiilor. – Din fr. carbogène. Vezi definitia »