MARÁSM s. n. (Livr.) Stare de epuizare fizică sau de decădere morală. – Din fr. marasme, ngr. marasmós, germ. Marasmus. Vezi definitia »

LAMARCKÍSM s. n. Teorie biologică după care evoluția viețuitoarelor se explică prin influența variațiilor de mediu asupra comportamentului și morfologiei lor și care consideră că însușirile astfel dobândite se transmit ereditar. [Pr.: -chism] – Din fr. lamarckisme. Vezi definitia »

DACÍSM s. n. 1. ansamblu de caractere proprii dacilor. 2. element lexical de origine dacă. (< dac + -ism) Vezi definitia »

AMENSALÍSM s. n. (biol.) interacțiune care se manifestă între indivizii diferitelor specii. (< fr. amensalisme) Vezi definitia »

ANTIISTORÍSM s. n. Concepție istorică care respinge sau ignorează principiul istoric în analiza proceselor sau fenomenelor. – Anti- + istorism. Vezi definitia »