vînă (víne), s. f. – 1. Vas sangvin. – 2. Filon, zăcămînt. – 2. Nervură. – 4. Tendon. – 5. Mușchi, pulpă. – 6. (Arg.) Penis. – Mr., megl. vină, istr. virę. Lat. vēna (Pușcariu 1888; REW 9185), cf. vegl. vaina, it., prov., cat., sp. vena, fr. veine, port. veia. – Der. vînar, s. n. (curea de ham sau de șa); vînare, s. f. (cordon de păr de capră, cu care se leagă ițarii pe pulpă), în Trans.; vînos, adj. (puternic, robust); venos, adj., din fr. veineux. Vezi definitia »

PLUMIÉRĂ, plumiere, s. f. (Franțuzism) Penar. [Pr.: -mi-e-. – Var.: plumiér s. n.] – Din fr. plumier. Vezi definitia »

a rămâne ciocan la scară expr. (adol.) a nu fi luat în seamă, a fi tratat cu indiferență. Vezi definitia »

ALUMINÓZĂ s. f. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor fine de aluminiu. (< fr. aluminose) Vezi definitia »

MANDOLINÁTĂ s. f. serenadă executată cu acompaniament de mandolină. (< it. mandolinata) Vezi definitia »